2022 a fost un an aparte din multe motive. A fost un an presărat cu crize și provocări economice și sociale. Cu toate acestea, 2022 nu a fost un an trist sau un an al eșecurilor, ci un an al lecțiilor, al asumării și al rezilienței. De-a lungul anului am navigat împreună printre subiecte precum antreprenoriat și inovare, provocările și avantajele IMM-urilor în contextul tranziției către energia regenerabilă, mobilitate verde și clădiri sustenabile. Aceasta este retrospectiva anului unde, alături de Corina Murafa – Energy & Climate Policy Expert și Sorin Elisei – Director Deloitte România pe direcția de energie și sustenabilitate, vom arunca o privire macro asupra trendurilor și tendințelor în materie de sustenabilitate în România și vom încerca să privim spre viitor, căutând ceea ce 2023 are să ne ofere.
În 2022, sintagma „schimbări climatice” a intrat pentru prima oară în top 10 căutări pe Google în România. Care ar putea fi motivul?
Pare că ar fi mai degrabă vorba de un cumul de factori: am avut parte de cei mai secetoși ani din istoria climatică a României. 2021 a fost anul în care temperaturile medii au depășit timp de 2 săptămâni la rând 35° Celsius.
Oamenii au început să simtă insulele de căldură din mediul urban, iar discursul public care însoțește valul de finanțări europene a dus la o conversație din ce în ce mai activă pe tema sustenabilității și a mediului. Există, de asemenea, și eforturi la nivel guvernamental și public, cum ar fi Raportul „Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile” lansat în dezbatere publică de către Administrația Prezidențială și care s-a transformat în „Săptămâna Verde” în școli.
Sorin Elisei, Director Deloitte România, este de părere că și companiile sunt într-o mare măsură responsabile pentru conștientizarea nevoii de acțiune în domeniul climatic. Acest lucru se întâmplă în principal datorită misiunii pe care și-o asumă și a țintelor de neutralitate climatică pe care și le-au setat în urma Conferinței privind schimbările climatice de la Glasgow din 2021.
În al doilea rând, este vorba și de oamenii pe care îi atrag – tineri interesați de politica lor de sustenabilitate, pe care îi susțin mai apoi prin comunicarea internă, traininguri și sesiuni de informare să îmbrățișeze un stil de lucru cât mai sustenabil. Tot el este de părere că aceste companii multinaționale vor căpăta în perioada următoare un rol din ce în ce mai important nu doar în educația publicului, ci și în susținerea inițiativelor verzi care să contribuie la decarbonizarea economiei.
Principalii actori care iau măsuri de limitare și de adaptare la schimbările climatice
Este într-o oarecare măsură normal ca mediul privat să fie mai agil decât mediul public. În mediul public sunt mulți pași de parcurs până să se ajungă la nivel de politici, iar în momentul de față problemele la care ne referim nu mai țin exclusiv de Ministerul Mediului. Mai este nevoie în continuare de timp pentru ca statul să spargă niște silozuri interinstituționale și să lucreze împreună într-o manieră holistică. La nivelul actorilor privați e mai ușor.
Mai sunt, în schimb, zone publice în care se mișcă lucrurile, iar aici ne referim la primării, care pot fi atrase de finanțările puse la dispoziție pentru proiecte verzi și aleg să facă parcuri în loc de parcări, să dezvolte sistemele de transport în comun și să educe publicul în privința necesității acestor măsuri. Cu toate acestea, eforturile primăriilor de la noi sunt timide comparativ cu cele din alte țări, deci înclin să cred că vectorul de schimbare continuă să fie mediul privat și engagementul pe care îl are.
Să nu uităm însă că și în cazul sectorului privat este o cale lungă între alegerea de a măsura amprenta de carbon și a adopta strategii pentru reducerea ei și până la a face strategii investiționale serioase înspre noua direcție low carbon. Fondurile europene au avut efectul de crowding out, iar organizațiile care stau bine din punct de vedere al cifrelor nu își riscă capitalul propriu pentru a investi în inițiative pentru zona de climă – acesta este principalul lucru pe care aș putea să li-l reproșez. – Corina Murafa, – Energy & Climate Policy Expert
Pentru ca transformările să devină mai vizibile și mai durabile, Ministerul Mediului ar trebui să fie principalul catalizator al proiectelor și inițiativelor din zona de climă, iar comisiile de dialog social să fie într-adevăr deschise la dialog și dezbatere. În Franța există deja un Minister al Tranziției Ecologice care supervizează întregul proces, iar acesta ar putea să ne servească drept model. Dacă transporturile sau agricultura nu se decarbonizează, campaniile de împădurire își pierd rostul.
În plus, consultările publice ar trebui să fie mai dese și cu impact direct asupra proiectelor legislative, iar „grupurile de presiune” din societatea civilă – fie ONG-uri, fie cetățeni cointeresați – să-și facă vocea auzită și să se alăture eforturilor de a contura politici publice sustenabile.
Domeniul în care România are cel mai mult de recuperat în cadrul tranziției către o economie verde
Corina Murafa este de părere că industria se decarbonizează, iar acest trend va continua pe măsură ce vom trece de la o industrie energo-intensivă la o economie bazată pe servicii și producție mai puțin intensă în carbon. Sectorul energetic se decarbonizează și el, însă în industria transporturilor lucrurile stau cu totul invers – emisiile cresc de la an la an cu aproape 16%. Acesta pare să fie decalajul major, iar cauzele sunt proiectele mari de infrastructură care lipsesc sau care progresează foarte lent și dificultatea economică și tehnologică de a promova un transport de mărfuri pe distanțe lungi mai sustenabil.
În contextul abordării de criză, în materie de schimbări climatice, nu există alt scenariu de succes decât solidaritatea și cooperarea. Ce se întâmplă dacă unii merg cu toată viteza înainte spre energie regenerabilă, în timp ce alții nu fac nimic în acest sens? Proiectele transfrontaliere și abordările comune sunt soluția, pentru că nu contează cât de „verde” este un actor statal, de exemplu, dacă în jurul lui poluarea continuă – efectele crizei climatice îl vor afecta și pe el. – Sorin Elisei, Deloitte România
În aceeași linie, în contextul în care Comisia Europeană se pregătește să programeze următoarele fonduri pentru programul Horizon, vizând în principal economia hidrogenului, toate scenariile alcătuite de experți se blochează la capitolul solidaritate și cooperare, potrivit Corinei Murafa. Ne confruntăm, deci, în continuare cu o Europă cu două viteze, poate chiar mai multe.
Unde ar trebui să replicăm/adoptăm soluții deja existente și unde ar trebui să inovăm
În primul rând, va trebui luată în calcul diversificarea economică în regiunile carbonifere afectate de tranziția justă – aici pot fi „importate” bune practici din Statele Unite, Franța, Germania, Belgia. Este vorba, în mare parte, de reconstrucție identitară și stimularea antreprenoriatului, înlocuirea unui anumit tip de profil industrial cu un altul, atât la nivel tehnic, cât și la nivel uman, pe măsură ce parcurgem etapele decarbonizării economiei.
Sorin Elisei este de părere că:
Tinerii din România înțeleg că schimbările climatice reprezintă nu doar o problemă care are nevoie de soluții, ci și o oportunitate din punct de vedere economic. La nivel politic, strategia de inovare stagnează, așa că îi îndemn pe cei tineri să iasă în „strada” aceasta dură a startupurilor și a proiectelor și sunt convins că la un moment dat companiile le vor oferi fonduri, probabil și Guvernul. La nivel de inițiativă, ei trebuie să preia frâiele. – Sorin Elisei
Câteva inițiative care le-au tras atenția în 2022
Pentru Corina Murafa, zona de economie circulară pare să se dezvolte din ce în ce mai bine și să devină mai vizibilă. Aici menționează proiectul R-Create, primul serviciu de ambalaj returnabil pentru comenzile online, proiect participant în ediția din 2021 a programului Black Sea ClimAccelerator și primul startup non-tech care a obținut finanțare de la SeedBlink. Și magazinele zero waste încep să se înmulțească pe teritoriul României, atât cele fizice, cât și cele online. Ar mai fi, de asemenea, demnă de menționat zona de compostare urbană, care era practic inexistentă acum câțiva ani, dar care a început să ia avânt. Un exemplu în acest sens este Urban Cultor care, de la apariția pe piață, și-a diversificat portofoliul de soluții oferite.
Sorin Elisei speră la „recâștigarea” centrelor orașelor sub forma zonelor pietonale, fiindcă astfel de inițiative îmbunătățesc calitatea aerului și, implicit, a vieții, redând în același timp aparența de mediu prietenos cu noi, cei care le locuim.
La ce ne putem aștepta în 2023
În 2023 ne putem aștepta la noi proiecte dedicate energiei regenerabile, prosumatorii își vor urma cursul și vor crește în același timp, iar valul de renovări încurajat de PNRR și din alte fonduri va începe să prindă contur. Corina Murafa prevede un an cu schimbări mici, dar în direcția corectă. Sorin Elisei este puțin mai pesimist în ceea ce privește tranziția verde și felul în care autoritățile aleg să privească opțiunile de viitor cu privire la tehnologiile esențiale care vor asigura securitatea energetică. Cu toate acestea, din 2025 va deveni evident faptul că tranziția verde este un drum fără întoarcere, iar investițiile promovate ca fiind verzi vor fi suspendate în favoarea unora cu adevărat verzi și eficiente.
Vă mulțumim că ați fost alături de noi pe parcursul anului și vă așteptăm și în 2023 la o nouă serie de evenimente, începând cu luna februarie!
Climate Talks este o inițiativă Impact Hub Bucharest, ca parte a misiunii sale de sprijinire a proiectelor locale cu impact și conectare a aliaților care facilitează schimbări sistemice la nivel local și regional. Seria de evenimente este powered by Raiffeisen Bank.